Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste; Mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Radem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi; Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine, dar nimic in interior.